Attachment parenting

In incercarea de a va ajuta sa descoperiti care e cea mai potrivita metoda de educatie pentru voi si copilul vostru, va prezentam cateva informatii despre Attachment Parentig, AP mai pe scurt, intr-un interviu cu Ralu Contiu, mamica si membra a www.attachmentparenting.ro

1. Ce este attachment parenting-ul ?

Primul impuls a fost de-a cauta definitii academice, dar ar fi fost poate prea reci. Attachment parenting este unul dintre modurile posibile de a creste un copil, promovand dragostea neconditionata, respectul si intelegerea. Dragoste, pentru ca asta ofera si asteapta copilul de la noi; respect, pentru ca este o fiinta umana cu aceleasi drepturi ca un adult; intelegere, pentru ca uneori este depasit de multitudinea stimulilor din jur, inca nu are abilitatea de-a gestiona tot ce i se intampla, pentru ca uneori vrea sa faca mai mult decat poate de fapt – si toate acestea duc la frustrari, care unora li se par crize de isterie, obraznicii sau teribilisme. Trebuie doar sa intelegem ca sunt manifestari specifice varstei, ca rolul nostru e de-al ajuta pe copil sa-si gestioneze aceste stari, nu sa le ascunda si sa pretinda ca nu exista.

2. Care sunt principiile AP ?

Nu stiu daca e vorba neaparat de principii. Pana la urma, Attachment parenting ofera un ghidaj, nu reprezinta un set rigid de reguli care trebuie aplicate indiferent de situatie. Daca ar fi totusi sa gasesc niste principii, as spune ca Attachment parenting promoveaza alaptarea, co-sleepingul, purtarea bebelusilor si a copiilor in loc de abandonarea lor intr-un carucior. Insa nu toate aceste “principii” se potrivesc tuturor. Fiecare gaseste si adapteaza ce i se potriveste lui si familiei sale. Cred ca principiile Attachment parenting ar putea fi sintetizate prin “Poarta-te cu copilul tau asa cum ai vrea sa se poarte lumea cu tine”.

3. Ce beneficii are un copil crescut in spiritul AP ?

Cel mai important beneficiu mi se pare acela ca bebelusul/copilul creste avandu-i aproape pe parintii sai, invatand ca se poate baza pe acestia oricand si stiind ca este acceptat si iubit de ei in orice situatie. Avand aceasta baza sigura de la care sa porneasca, raportarea lui la lume se face de pe pozitii de siguranta. Independenta lui nu e fortata, vine natural, ca rezultat al dezvoltarii libere, lipsite de constrangeri.

4. In ce fel imbunatateste AP viata de familie ?

Practicarea Attachment parenting-ului te face sa-ti depasesti niste limite pe care uneori nici nu stii ca le ai. Cred ca principalul castig este acela ca inveti sa comunici mai eficient, inveti sa te pui in locul celuilalt si sa vezi lucrurile si din punctul lui de vedere. Apoi, pentru ca exista rabdare si disponibilitate, pentru ca bebelusul/copilul este vazut ca un membru cu drepturi depline al familiei, dispar tensiunile inerente “jocurilor de forta” din familiie asa-zis traditionale, unde parintii spun si copilul executa. Toate acestea au rolul de a-i apropia pe membrii unei familii, de a-i face sa se simta bine unii cu altii.

5. Exista si parti mai putin bune ale acestei metode ?

Dupa cum spuneam mai sus, iti poti atinge limitele. Poti descoperi ca nu esti chiar asa cum te vezi tu, poti descoperi rani din copilarie pe care le credeai uitate sau vindecate. Practicand Attachment parenting, cresti din nou alaturi de copilul tau, iar acest lucru nu este intotdeauna usor. Bine, n-as spune ca acesta este un lucru negativ cu privire la Attachment parenting. Pana la urma, primul pas spre vindecare, in orice situatie, este sa-ti admiti rana.

6. Care este rolul tatalui in cresterea si educatia copiilor, din perspectiva AP ?

Rolul tatalui, la fel cu cel al mamei, este sa-si respecte, sa-si iubeasca si sa-si inteleaga copilul .

Bine-nteles, sunt lucruri pe care doar mama le poate face – alaptatul, de exemplu (desi exista dovezi ca si barbatii pot alapta, in anumite conditii). In majoritatea cazurilor, tatal este cel care lucreaza, asa ca timpul petrecut cu copilul este substantial redus. Conteaza insa calitatea timpului pe care cei doi il petrec impreuna. Ideea e ca parintii sa se implice in activitatile care-i fac placere copilului, fara a incerca in mod constant sa-l indrepte spre ce cred ei ca ar trebui sa faca.

7. Si un exemplu practic despre ce inseamna sa aplici principiile AP?

Pentru ca am vorbit mai inainte de crize, ne putem gandi la o scena care se intampla destul de frecvent in parcuri: un copil urland, in vreme ce mama sau tatal il iau pe sus (dupa ce-l scutura bine) si-l duc acasa, sa se-nvete minte si alta data sa se comporte corespunzator “in societate”. Un parinte AP nu va face asta niciodata. Copilul nu urla pentru ca este “rau”, “obraznic” (etichete puse gratuit de adulti), ci pentru ca, in momentul acela, are o problema. Poate fi lopatica cu care se joaca altcineva, poate fi pietricica scapata pe jos si pierduta, poate fi oboseala, foamea, plictiseala. E important sa incerci sa intelegi ce anume-l supara, ca sa poti remedia. Daca nu poti face nimic, e important sa-i explici copilului de ce nu se poate ce vrea el, fara a-l repezi, fara a-l lua pe sus, lezandu-i astfel demnitatea (da, si ei au demnitate, nu conteaza ca au un an, doi, sau zece!), fara a-l brusca.