Depresia in randul tatilor

Potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Scoala Medicala Virginia de Est din Norfolk, si barbatii se pot pricopsi cu depresie in urma nasterii copilului. Investigand un numar de 4.500 de proaspeti tatici, cercetatorii au descoperit ca, atunci cand copiii au aproximativ noua luni, 10% dintre barbati sufera de depresie clinica, comparativ cu procentul de 5% din randul barbatilor americani de aceeasi varsta. Cand copilul a implinit 24 de luni, studiul a demonstrat ca tatii depresivi nu sunt capabili sa le citeasca copiilor, impiedicand dezvoltarea limbajului. Astfel, se pare ca, copiii din aceste familii au un vocabular mai sarac decat copiii cu tati sanatosi. Oricine are un copil stie ca acesta poate fi un stres si, in acelasi timp, o placere intensa. Barbatul poate simti o crestere a necesitatilor financiare, o oboseala cauzata de lipsa de somn, o schimbare in relatia sa cu partenera – oricare dintre acestea poate contribui la depresie, este de parere James Paulson, coordonatorul studiului si psiholog la Scoala Medicala Virginia de Est.

Teama de a nu trece pe locul doi

Este adevarat ca, de cand se naste copilul, tatal are impresia ca trece cumva pe locul al doilea in viata sotiei sale. Sarcina si perioada de dupa nastere pot ameninta masculinitatea sotului. Sotia intrerupe orice activitate la cel mai mic scancet al copilului, doarme cu el, il hraneste (in timp ce tie a uitat sa iti mai serveasca in fiecare dimineata cafeaua), deci, petrece cel mai mult timp cu noul membru al familiei. Acum, chiar nu este cazul sa fii egoist! Este, pana la urma, copilul vostru. La fel cum ati participat impreuna la conceperea lui, la fel si acum este ideal sa participati amandoi la daruirea a cat mai mult timp si cat mai multa atentie pentru cresterea lui. Totusi, daca sotia ta s-a instrainat prea mult de tine, pana la a parasi patul conjugal pentru camera copilului, o discutie pe aceasta tema este binevenita. Nu uitati ca amandoi partenerii au nevoie de intimitate, intimitate care nu trebuie sacrificata nici pentru copil. Sunt femei care se instraineaza de sotii lor si ajung chiar sa uite si de sine. Pentru a evita astfel de situatii, implica-te in cresterea celui mic, ajutand-o pe sotie si chiar suplimentand-o. Te poti descurca cu siguranta in a-l hrani pe bebelus cu biberonul, a-i schimba scutecele sau a-l scoate la o mica plimbare prin cartier. Astfel, petreci si tu timp cu copilul, dar si sotia ta va fi mai odihnita si, in felul acesta, isi va da si ea seama ca nu este numai mama, ci si sotie.

Nu proiecta asupra copilului visurile si aspiratiile tale!

Te-ai vazut cu cel mic in brate si, gata, crezi ca nereusitele tale de-a lungul vietii si-au gasit speranta in viitorul acestei mici fiinte. “Nu are vointa… el trebuie sa invete… el trebuie sa ajunga mare…”, spune cu o voce disperata tatal unui baiat de 13 ani. Multi de “trebuie” atribuiti aceluiasi copil. Intrebarea mea este: Chiar “trebuie”? Da, pentru acest tata, baiatul “trebuie” sa-i salveze lui onoarea: pentru ca el nu a reusit sa aiba decat o slujba bazata numai pe colaborari, nu a absolvit decat liceul, atunci, acest copil, trebuie sa realizeze ceea ce tatal nu a fost in stare, trebuie sa fie mare. Nu, traiectoria sa este alta! Nu este corect sa ii ceri ceea ce tu nu ai putut sa faci, pentru ca, pana la urma, el va observa discrepanta intre ceea ce ai facut/faci si ceea ce spui si, atunci, nu va actiona conform dorintelor tale. Nu-l transforma in realizatorul visurilor tale. Rolul tau este sa ii fii model, sa il indrumi, asa ca, invata-l sa-si descopere singur abilitatile si, cu siguranta, nu vei fi dezamagit!