Frunza si prietenii sai

de Ioana Zaharia

Intr-o zi, Frunza, cand batea tare, tare vantul, n-a mai putut sa stea si a zburat. Si cand a zburat a vazut un fluture. Si a tot zburat cu fluturele pana cand s-au imprietenit si s-au dus la tobogan, intr-un copac care atarna cu frunzele în jos. Si s-au dat mult, pana cand a venit seara, s-a facut frig si amandoi s-au dus sa isi faca o casa din lemne si din ce au mai apucat. Dupa ce au terminat-o, au intrat si au mancat alune, mere si pere, apoi s-au culcat.

A doua zi cei doi prieteni au iesit afara si au vazut totul in gradina lor mare, mare pana la cer. Noaptea, lunga cum era, mai lunga decat o noapte scurta, ei, cei doi prieteni, s-au distrat si, fiindca era totul atat de mare, s-au catarat pe tulpinile florilor si le-au taiat. Si iarba crescuse din ce in ce mai mare.

In fiecare zi de primavara cei doi prieteni ieseau la joaca. Dar a venit toamna si casa lor nu mai era buna. Pentru ca le batea vantul printre scanduri. Si atunci au făcut alta casa. Apoi a venit iarna si a trebuit sa isi faca o casa bună de tot. Si au gasit materiale suficiente, si casa era buna de tot si pentru iarna, si pentru primavara si pentru toamna si vara, pentru toate anotimpurile.