Mesaje pentru copii – din constiinta in inconstient si inapoi

Te-ai intrebat vreodata cum ajungem adulti responsabili? Raspunsul simplu este ca suntem educati in acest sens. Educatia inseamna, privita dintr-un singur punct de vedere, transmiterea unor mesaje sau informatii, prin diferite cai, de la cel care educa la cel care e educat. Dar ce se intampla daca ceea ce transmitem devine nociv?

Mesajele verbale sunt importante, dar sa nu uitam ca 70% din ceea ce comunicam, comunicam prin limbajul non-verbal. Chiar daca sotul tau nu-ti spune niciodata ca te iubeste, probabil ca tu stii ca lucrul asta e adevarat daca el iti demonstreaza asta. Acelasi lucru se aplica si pentru mesajele pe care le transmitem copiilor. Ei inteleg mult din ce noi NU le spunem, tocmai fiindca oamenii comunica preponderent nonverbal. De aceea, data viitoare cand te gandesti sa-i ascunzi ceva pentru a-l proteja, adu-ti aminte ca e foarte probabil ca el sa simta ca e ceva in neregula, dar sa nu poata sa-si dea seama despre ce anume e vorba. Daca poti sa renunti la impresia de control asupra vietii lui, alege sa ii spui ce e de zis si sa nu creezi o stare de anxietate inutila. Cuvintele nerostite sunt unul dintre cei mai mari dusmani ai unei relatii armonioase.

Pe de alta parte, la inceputul a ceea ce noi, adultii, numim educatie, invatarea este una „din afara”. Cum adica? Adica, atunci cand puiul tau de doi ani s-a plictisit intr-o vizita si spune asta, tu, cel mai probabil, o sa-i atragi atentia ca „nu e frumos”. Dar pentru el lucrul asta nu are o semnificatie interna. Daca nu va insista, o va face pentru ca tu i-ai cerut asta, iar tu esti importanta pentru el sau, cu alte cuvinte, ai „semnificatie interna”. Daca e un copil adaptat, data viitoare cand se va plictisi nu va spune nimic, dar se va plictisi in continuare. Crezi ca e mai bine asa? Sigur, cu totii ne plictisim si uneori trebuie sa facem acest sacrificiu pentru altii. Asa functioneaza societatea si asta nu e un lucru rau. Dar ce crezi ca transmite o mama care suporta vorbe de ocara de la sotul ei? Cred ca intelegi unde vreau sa ajung.

Nu toate mesajele pe care le transmitem copiilor nostri sunt benefice. Ele trec prin constiinta copilului, la inceput, dar fiindca el are o capacitate mica de a analiza ceea ce i se spune, informatiile coboara repede in inconstient si sunt „uitate” de mintea constienta. In timp, ele se transforma in dictoane, in fraze care incep cu „trebuie”, care nu pot fi ocolite sau judecate, dar care apar in constiinta imediat ce ne confruntam cu o situatie asemanatoare celei in care am auzit prima data dictonul. Ceea ce mintea constienta ne spune la un moment dat, inconstientul preia ca atare si aplica fara discernamant.

Amanda Gore, life coach, psiholog si autor, propune o metafora foarte frumoasa pentru acest proces. Ea vorbeste despre psihic ca despre un vaporas, in care capitanul, constiinta, da comenzi iar cel din sala masinilor, inconstientul, executa, fara sa puna la indoiala cuvintele capitanului. In acelasi fel, un copil care a interiorizat mesajul parental, fie el bun sau rau, il va aplica fara sa se intrebe daca e bun, daca e folositor, etc. Si adultii procedeaza la fel, in majoritatea cazurilor.

Daca ii spui unui copil, direct sau indirect, ca e intr-un anume fel, de pilda incompetent fiindca nu a inteles tema la matematica, el va interioriza acest mesaj iar inconstientul lui i-l va livra de fiecare data cand va avea de-a face cu matematica, cu temele, cu scoala… sa continui?

Grija pe care le-o purtam celor mici ia de multe ori forma unor mesaje anxiogene. Exemplul cel mai des intalnit e bau-baul, omul negru sau oricare alt monstru inexistent care asteapta o miscare gresita din partea celui mic ca sa-i vina de hac. Esti sigur ca asta vrei sa simta copilul tau cand face un lucru cu care tu nu esti de acord? Ca in umbra il pandeste o creatura oribila care vrea sa-l manance? Cred ca nu. Ca adulti, nu ne mai temem de bau-bau, fiindca aflam ca el nu exista. Dar teama nu dispare. Ea ia alte forme si alte nume, dar ramane cu noi, asa cum ne-au predat-o parintii si educatorii nostri. Ca atare, ai grija ce transmiti, fiindca se poate ca tie sa ti se para o interdictie sau o caracterizare inofensiva, dar ea sa ia forma unei adevarate linii directoare in viata copilului tau. Alege-ti cu grija cuvintele si, mai ales, non-cuvintele.