Tulburari mintale la bebelusi si prescolari

Un studiu publicat de APA (Asociatia Americana de Psihologie) arata ca bebelusii si prescolarii pot sa sufere de tulburari mintale, dar ca e putin probabil sa primeasca tratamentul necesar pentru a preveni eventualele tulburari de dezvoltare. Unul dintre motivele pentru care bebelusii nu sunt diagnosticati este ideea preconceputa ca acestia nu se pot imbolnavi si ca sunt imuni la efectele pe termen lung ale traumelor suferite in copilaria mica, fiindca nu isi pot aminti constient aceste experiente primare. (Joy D. Osofsky – Louisiana State University si Alicia F. Lieberman – Universitatea din California)

In primii ani de viata suntem capabili sa dam un sens experientelor prin care trecem, contrar credintei populare cum ca un copil foarte mic nu are o viata psihica proprie. De aceea, atunci cand copilul nu poate da un sens lucrurilor care i se intampla, apar tulburarile mintale. Unii copii se pot simti lipsiti de control si fara speranta si pot sa devina apatici, deprimati si retrasi. Alii se simt amenintati de lumea exterioara si pot deveni hiper-vigilenti si anxiosi. Cercetatorii spun ca, atunci cand copiii nu reusesc sa dea sens actiunilor celorlalti in cadrul relatiei pe care o au cu acestia, apare pericolul retragerii, depresiei sau furiei.

Studiul a scos in evidenta faptul ca unul din cinci copii din mediile defavorizate dezvolta o tulburare mintala.

Cercetatorii recomanda un proces de diagnosticare inca din primii ani, care sa se concentreze pe eventuale probleme de relationare, depresie si probleme de auto-reglare.

Sursa: APA